Etichetă: viitor

20.

noiembrie 9, 2013

La douazeci de ani esti naiv. Crezi in dragoste, in dreptate, esti capabil sa oferi incredere.. Chiar si in povesti. Atunci cand spui „pentru totdeauna”, crezi cu tarie ca asa va fi si ca viata va avea grija de tine, de voi, de toti..

Te simti stapanul lumii. Si de ce nu ar fi asa? Doar ai toata viata inainte. Ceea ce nu stii e ca lucrurile nu vor fi mereu asa. Si furtunile prin care vei trece iti vor fura increderea, optimismul si o parte din tine va ramane in fiecare om care va pleca de langa tine.

La douazeci de ani eram increzuta si ma supraestimam. Am plecat la facultate intr-un oras pe care am ajuns sa il urasc numai ca sa imi arat mie ca sunt puternica. Si n-am fost. Cu toate astea..am rezistat. Cu greu, dar am dus la bun sfarsit ceea ce incepusem cu ambitie si sperante. Credeam ca nimeni nu e indispensabil si am rupt atatea prietenii, incat mi se strange inima numai cand ma gandesc. Si da, acum pot spune ca sunt pesimista, dar parca nu mai am curajul sa cred intr-o forta care va rezolva totul, ca prin minune. Nu exista asa ceva. E nevoie sa muncesc eu insami, daca vreau sa se rezolve.

Si dragostea e altfel atunci. Il iubesti, te iubeste si veti fi impreuna pentru totdeauna. Ei bine, acest „pentru totdeauna” e relativ. Iubirea nu e de ajuns. Dar asta descoperi de-abia pe parcurs. La un moment dat ajungi sa pui pret si pe incredere, rabdare si respect. Am o relatie de aproape 3 ani si nu mi-e jena sa recunosc ca uneori am vrut sa renunt. Dar n-am facut-o. Pentru ca am reusit sa scap de ideile mele cu printi si printese si am acceptat ca in viata reala te confrunti cu multe probleme. Si poate ca nu imi mai aduce flori la fel de des ca la inceput, dar e langa mine cand lumea pare un infern.

La douazeci de ani te plangi ca e greu la facultate, urli la mama ca te suna prea des, iti pune limite si ca nu iti ajung banii sa iesi saptamanal in club. Dar peste cativa ani ai vrea sa renunti la job ca sa mai stai vreo luna pe la facultate, tanjesti sa vorbesti mai des cu mama si te bucuri de fiecare data cand stii ca e sanatoasa. Calculezi banii altfel si stii cat de greu se obtin. Asa tare imi vine sa ii strang de gat pe copiii care isi vorbesc de rau parintii, care au impresia ca totul li se cuvinte si se revolta, cerand mai multe..

Pana la urma inveti ca exista si un sfarsit, nu doar un inceput. Ca lucrurile bune se intampla doar daca muncesti. Ca un om care e langa tine cand ai nevoie e mai bun decat unul care e langa tine doar cand esti fericit. Si cel mai important, ca parintii sunt oamenii care merita cea mai mare parte a inimii tale, pentru ca tu esti si sufletul si intreaga lor inima.

Alt interviu.

martie 30, 2013

Vai, vai..ce-mi place cand mi se ia interviu! Parca uit de toate mizeriile care se intampla in viata mea acum si ma concentrez pe propria persoana. Imi place sa vorbesc despre mine, clar! Adica..am sute de articole scrise aici, nu e cea mai buna dovada.

Asadar, Creve ma intreaba:

1. Care este cea mai memorabila gafa pe care ai comis-o?

Vai, dar sunt experta in materie de gafe. Cazaturi pe gheata, varsat chestii, ars mancarea. Sa va povestesc de mancare? Am decis sa gatesc ceva bun cu Honey, ca tot trecuse pe la mine. Dupa ce l-am dat afara din bucatarie, am venit si eu la laptop si ne-am luat cu altele. Apoi mi-am amintit eu de mancare. Asta l-a convins ca nu prea am talent de gospodina.

Saau..cand am plecat la scoala in papuci de casa? Si fara ghiozdan? Asta nu stiu daca se pune, eram clasa intai. Hai sa zic una tare, chiar recenta. Am avut de facut o prezentare la facultate. Nu prea le am eu cu chestiile tehnice, trebuia sa conectez laptopul la videoproiector, multe cabluri, nu stiam care unde merge. Asa, si am facut rost de un prelungitor. Bag eu toate cele in priza, pornesc laptopul, arata ca e pe baterie, nu primea curent. Nici videoproiectorul nu functiona cum trebuie. Si ghici ce? Uitasem sa bag prelungitorul in priza.. Zisesem sa fie secretul meu si al colegei, dar uite ca ma facui de ras aici, in fata voastra.

2. Ce porecle ai avut si care este cea actuala?

Ma..nu stiu exact. Mi s-a spus in multe feluri, „vrajitoarea cea rea”, „aia cu blogul”, „increzuta care crede ca le stie pe toate”,etc, etc. De la Bianca mi se spune uneori Bibi, si cand aud asta, ma urc pe pereti. Nu imi place deloc cum suna. Prietena mea cea mai buna imi spune „Gandacel”. Nu mai stiu de la ce a pornit, a fost acum multi ani. A, si iubitul meu imi spune „Honey”, ma rog..ne spunem reciproc asa. Consider ca nu e o siroposenie exagerata..si suna si frumos 🙂

3. Cum iti imaginezi seara perfecta?

Nici nu stiu cum sa o descriu. Important e sa fiu linistita, odihnita si fericita. Cel mai bine ma simteam atunci cand vedeam un film cu prietenul meu (ma rog, el in vedea..ca eu adormeam pana la jumatate) si apoi dormeam imbratisati. Si serile pe care le-am petrecut vara trecuta la mare erau magice.

4. Dar dimineata perfecta?

Pai dimineata ce urma dupa seara perfecta. Logic, nu? Nu prea ma impac eu cu conceptul asta de perfectiune (a se vedea numele blogului). Pentru mine exista doar lucruri frumoase si lucruri urate.

5. Iti e frica de ceva anume?

Fobii adica? Am o multime! Apa, lifturi, papusi de portelan, pitici de gradina, clovni, unghii rupte, spatii prea aglomerate, inaltime si lista cred ca ar mai continua, dar mai opresc aici, ca apoi ma fac de ras.

6. Traieste clipa sau planuri pe termen lung?

Hmm..ambele? Adica depinde de situatie. In unele cazuri e ok sa te gandesti doar la prezent, dar uneori si planurile pe termen lung se accepta, mai ales cand stii ca ai construit ceva solid.

7. Ce fel de parinte crezi ca vei fi?

Momentan nu ma dau in vant dupa copii. Nu, nu ma impresioneaza pozele cu bebelusi si nici hainele alea minuscule. Dar stiu ca va veni si ziua in care imi voi dori un copil, clar nu in urmatorii 5 ani. Cred ca voi fi o mama ok, deschisa, as incerca sa fiu si prietena cu copilul meu. Realizez ca o descriu pe mama acum :)) Deci, am sa imi cresc copilul asa cum m-a crescut mama pe mine. Cu o mica exceptie, am sa il pregatesc mai mult pentru eventuale lovituri ale vietii.

 

Facultate vs. Societate.

ianuarie 13, 2013

Suntem un popor de oameni destepti. Sa nu ma contraziceti, pentru ca mai mult de jumatate dintre romani au studii superioare. Asta inseamna ca sunt doxa de carte, specialisti in diferite domenii, oameni cititi. Cel putin asa sustin cifrele. Adevarul e ca multi au urmat cursurile unei facultati de cartier, de dragul de a avea si ei o diploma pe care scrie ceva pompos, pe care o arata in dreapta si stanga.

Intrebarea mea este: cat de mult te ajuta facultatea in viata? Sau este relevanta pentru domeniul in care vei lucra mai tarziu? Bun, eu sunt la Litere si intentionez sa fiu profesoara. Insa nu afirm sus si tare ca asta voi face toata viata, ca am fost nascuta pentru meseria de dascal. Chiar nu, mie nu imi plac copiii din generatiile de dupa 2000 si nici nu am arta predatului in sange. Ma gandesc la profesia asta pentru urmatorii ani pentru ca mi se pare ceva lejer, ce poate fi facuta in paralel cu masterul. Dar cine stie ce imi rezerva viitorul?

Stiu pe cineva care a terminat tot Litere si lucreaza la o banca. Ella a terminat Management si a ajuns sa lucreze in mass-media. Si lista continua. Asadar..nu e relevant ce facultate ai terminat, atata timp cat tu poti sa faci ceea ce ti se cere la locul de munca. Recunosc, candva am fost tentata sa ma incriu la Jurnalism, ma fascina ideea de a scrie articole. Ulterior m-am decis pentru Litere, cred ca mi-am dat seama ca nu sunt facuta pentru a scrie. Citesc bloguri care ma lasa cu gura cascata, tare mi-as dori sa pot avea si eu acel talent la scris. Asa, revenind la Litere. Imi place ceea ce fac. Cati studenti pot afirma asta? Nu neg ca uneori imi vine sa ma urc pe pereti, cand am o multime de lucruri de facut. M-am gandit sa renunt prin anul intai, dar am inceput sa privesc facultatea ca pe o provocare, sa imi demonstrez mie insami ca pot sa o scot la capat, chiar daca uneori eram la limita intre normalitate si nebunie.

O alta chestie importanta: NICIODATA nu vei avea nevoie de toate informatiile pe care le aduni in timpul facultatii. Unele materii sunt capitale, altele..multa teorie si atat. Am tinut sa fac aceasta precizare pentru o prietena care e entuziasmata de ideea ca se va inscrie la Jurnalism la vara. Nu stiu exact ce se studiaza acolo, insa nu cred ca se rezuma la chestii funny, scris de reportaje, interviuri si alte dulcegarii. Peste tot exista si chestii teoretice, aproape inutile, pe care trebuie sa le suporti, ca na..altfel nu ai cum sa termini facultatea respectiva.

Consider ca cea mai mare distrugatoare de sperante si asteptari este Politehnica. Da pe-afara de materii inutile, pretentii exagerate si restante. Nu cred ca exista student la Poli care sa nu aiba cel putin o restanta in cei 4 ani de studiu. Daca exista, eu ii ridic statuie.

Si altceva, notele nu sunt deosebit de relevante pentru tine, ca om. Nu conteaza ca ai avut numai note de 10 sau ca la un examen tu considerai ca trebuie meriti 8 si ai luat 7. Niciodata nu vei fi intrebat ce nota ai avut la materia X, din anul 2. Conteaza cu ce te alegi tu, cand tragi o linie si analizezi partile bune si pe cele rele.  Potentialul angajator se va uita eventual la o medie a anilor de studii, dar sigur te va intreba ce stii sa faci. Si atunci e momentul adevarului. Nu te intreaba ce si cat ai invatat la facultate, ci ceea ce STII. Si din moment ce in Romania tinerii nu sunt incurajati sa lucreze, sa capete experienta..multi vor ridica din umeri.

Ca proaspat absolvent, in Romania nu ai foarte multe usi deschise in fata ta. Esti dezorientat, nu stii incotro sa o apuci si iti dai seama ca la scoala nu ai invatat cum sa faci fata monstrului numit Societate.