Copilaria=un privilegiu?!

E o chestie care ma lasa muta de uimite de fiecare data: copiii astia de 12-13 ani care se poarta de parca ar  avea vreun pic de experienta de viata sau putere de discernamant. Acum doua seri am iesit in oras cu prietenul meu. Nu stiu cum s`a intamplat, ca la mesele alaturate era plin de copilasi d`astia care la 12 ani se cred macho, respectiv dive. Am asistat cu scarba la ritualul lor de imperechere. Fetitele treceau cat de des puteau pe langa masa pustilor numai ca sa ii impresioneze. Important de precizat e ca toti fumau. Iar prietenul meu a facut o observatie interesanta: cand aveam noi varsta lor..eram altfel. Daca vreun copil de varsta noastra bea sau fuma, il ocoleam si il indepartam. Din start il consideram golan. Acum s`a rasturnat situatia..daca NU bei si fumezi, esti exclus din grupul lor.

Vedem pe la TV tot felul de cazuri de fete minore care raman insarcinate. Si toata lumea se intreaba cum e posibil? Simplu: respectiva se imbraca si se poarta ca o tarfa. Ii place sa atraga atentia asupra ei, iar faptul ca face sex o face sa se simta cea mai cea.. Aici excludem cazurile copilelor care au avut ghinionul sa fie abuzate.. Ma refer strict la acele mini dive care au impresia ca lumea se roteste in jurul lor.

Am 20 de ani, deci nu se poate spune ca mi`am trait copilaria cu mult timp in urma. Imi place sa cred ca si in prezent ma pot considera copil. Am comparat copilaria mea cu a lor si nu vad nici un punct comun. Ei au alte prioritati, alte preocupari..alte forme de distractie. O alta chestie ar fi aceea ca mai ales fetele..chiar nu arata a copii. Ma refer la faptul ca hainele si machiajul le fac sa para muuuuult mai mature. Cand le vezi pe strada nici nu te gandesti ca au 14 ani, le dai cel putin 18. Toti ati auzit de cazul acelui profesor de sport acuzat ca s`a culcat cu o minora. Pai frate..daca aia cerea din tot sufletul..ma abtin ce anume..Adica viol e atunci cand el profita de o fata, adica o forteaza. Daca tot afirma ca e minora si nu stia ce face, ar fi trebuit sa arate/sa se poarte ca atare. Darcand respectiva se straduia sa fie o “sexy diva”..mai are cineva curajul sa spuna ca e nevinvata? Tare mila mi`e de profesorii tineri, care sunt nevoiti sa le faca fata pustoaicelor acelea pline de hormoni care saliveza numai privindu`i..

Se considera multumiti, dar copiii astia habar nu au cate au pierdut. Nu stiu ce e copilaria, habar nu au cum sa isi petreaca timpul in aer liber, nu stiu cum e viata fara internet si telefon mobil.. Nu au apucat sa vada desenele animate pe care le`am vazut noi sau daca au ocazia sa le vada acum, cu siguranta nu`s incantati. Noi sa fim multumiti ca am cunoscut copilaria cu bune si rele, am invatat ce e respectul si avem principii dupa care ne conducem in lungul drum al maturitatii ce de`abia a inceput..

Oamenii din viata noastra.

De`a lungul existentei noastre intalnim o multime de persoane. Unii ajung sa ne fie prieteni apropiati, altii doar isi intersecteaza fugar drumul cu al nostru si in scurt timp nici nu ne amintim de ei. Cert e ca de la fiecare avem ceva de invatat. Unii sunt exemple de “asa da”, altii de “asa nu”. Deci intr`un fel sau altul..ne invata ce trebuie sa facem si, mai ales, ce nu trebuie sa facem.

Dar intotdeauna familia va fi de baza.Nu am auzit pana acum de parinti care sa se fi “despartit” de copil, care sa il insele sau sa il tradeze. Familia este cea mai fidela si durabila piesa din acest puzzle al relatiilor dintre oameni. Doamne, cand ma gandesc la draga mea mama..mi se umple inima de bucurie. Acest om merita tot binele din lume. A facut si face atatea sacrificii pentru mine, incat nici nu stiu unde sa ma opresc cu multumirile.

In ceea ce priveste partenerul, s`ar putea sa ai parte de mai multi de`a lungul vietii, insa crede`ma ca vei sti cand vei da peste acela care conteaza cu adevarat. E o senzatie speciala, se manifesta in mod diferit la fiecare persoana. As  putea sa compar iubirea si cu o arta. De exemplu..pictura. Inainte sa reusesti sa pictezi un tablou supeb, distrugi alte zece. Insa in final esti atat de mandru de capodopera ta, incat nu conteaza esecurile anterioare.

Cum as putea sa o descriu eu? Pai..nu stiu daca exista cuvinte care pot exprima sentimentele.. E ca si cum ai privi in sufletul sau doar uitandu`te in ochii lui. Si stii deja ca o sa devina o persoana speciala pentru tine. Inveti sa il accepti asa cum este si ai fi in stare sa rastorni muntii ca sa il vezi fericit. Orice lovitura pe care o primeste el te doare si pe tine in egala masura. Iubire e cand imparti totul cu el, lucrurile bune, dar mai ales cele rele. Cand nimic nu mai doare atat de tare, pentru ca stii ca exista niste brate care te vor strange tare si vor face tot posibilul sa te protejeze. Inveti si sa ierti, nu doar prin cuvinte, ci si cu sufletul. Iubirea nu e ca o carte pe care o citesti si apoi te lauzi ca stii totul despre ea. Ea se scrie continuu.. Se naste din ceva neasteptat si traieste din lucruri marunte.. Omul din viata mea, cel caruia ii spun “te iubesc” mai des decat “buna”..m`a ajutat sa invat toate astea. Pentru ca iubirea e ceva ce se invata in doi. Ne`a costat timp, rabdare, iertare, marturisiri..insa zi de zi invatam cate ceva. Impreuna.

Mai sunt si prietenii..multi dintre ei raman doar o perioada. Altii reusesc sa iti fie alturi ani buni.. Depinde de caz. Marturisesc ca am prieteni cu care nu am mai vorbit de luni de zile. Si fiecaruia ii duc lipsa, nu am uitat pe nimeni.

Am vazut atatea cazuri de relatii si prietenii destramate..fiecare unica in felul sau. Motivele sunt intotdeauna diferite, nici o situatie nu seamana cu alta si fiecare are modul sau de a se exprima, de a suferi, de a rezista.. Singura parte comuna e accea ca in final fiecare isi revine. Sau cel putin lasa impresia ca isi revine. Dupa furie, negare, durere…toti ajung in etapa in care se resemneaza si merg inainte. Indiferent cat ii costa.

Uite ca iar vorbesc de lucruri neplacute.. Probabil multi se vor intreba..de ce sa ia in seama ce scrie si asta pe blogul ei? Nu trebuie sa gandeasca ca mine..chiar ii incurajez sa ma contrazica si sa isi formeze propriile pareri. De ce? Pentru ca ne asta ne deosebeste pe noi, oamenii. Felul de a privi lucrurile. E absolut normal ca doi oameni sa priveasca acelasi obiect si sa aiba doua viziuni diferite. Eu respect oamenii originali.

Sweet things.

Exista persoane care sunt dependente de shopping. Sau de un serial, un joc, un anumit accesoriu. Ei bine, eu sunt maaare amatoare de dulciuri. Am foarte mult noroc ca nu se depune tot ce infulec eu. In caz contrar, nu mai aveam loc sa intru pe usa. As fi fost rotunda ca o luna, mai ales ca nici nu sunt foarte inalta. Daca am Kinder Bueno, jeleuri sau ciocolata..sunt cel mai fericit copil din lume.

Acum tratand problema intr`un mod serios, nu procedez bine. Deloc! Ok, nu am ajuns in stadiul in care sunt dependenta in sensul propriul zis al cuvantului. Doar ca..uneori (adica foarte des) exagerez. Ar trebui sa mai reduc din chestiile care contin zahar si sa mananc ceva mai sanatos. Nu sunt specialista in materie de nutritie..dar stiu si eu ca e mai bine sa inlocuiesc din dulciuri cu ceva fructe si sa mananc regulat. Insa la programul pe care il am, slabe sanse sa apuc sa mananc 3 mese pe zi. Si in nici un caz mancare sanatoasa..

“Arta” de a cadea.

In ultimele zile am devenit specializata in cazaturi. Chiar nu conteaza ca merg incet, ma agat de honey sau ca sunt foarte atenta pe unde calc..tot reusesc sa ma prabusesc. In apararea mea pot spune ca strazile din Bucuresti sunt un adevarat patinoar in perioada asta.Unde nu e gheata pe jos, e zapada pana la genunchi. Deci daca nu cad, inot.

Sa dau un exemplu de episod penibil care implica o cazatura? Tocmai ajunsesem, ii dadusem bagajul lui honey si ma tineam de el, ca era numai gheata pe jos. Cand am simtit ca alunec, din instinct i`am dat drumul. Aici nici eu nu inteleg. Oricine are tendinta sa se agate de ceva cand simte ca aluneca…cu exceptia mea. Practic mi`am taiat creanga de sub picioare..lasandu`ma sa ma duc ca bolovanul.

Am dus alunecarile si cazaturile la stadiul de arta. Adica o fac asa, cu stil. Ma trezesc in fund, ca un copil si astept sa ma ridice honey. Si alta chestie importanta: se intampla cand ma astept mai putin. Fix atunci cand ma cred sigura pe propriile picioare, ele ma dezamagesc.

Deja am vanatai. Si presimt ca se vor inmulti in curand. Vreau sa fie cald. Dar nici cald nu imi place, ca atunci se topesc mormanele de zapada si va fi mocirla. Atunci o sa inotam cu totii, la propriu.

Bloguri si bloggeri.

Cred ca e primul post pe care il scriu de la el. Daca toate zilele ar fi asa simple si linistite..as renunta la multe lucruri numai sa ma bucur cat mai mult de asa ceva.  Imi place sa dorm in bratele lui, sa ma trezesc cu un sarut pe frunte, sa ma inveleasca noaptea..

Parca toate lucrurile urate au disparut si au lasat loc celor frumoase. Sunt multumita de mine si de tot ce am. By the way..sunt multumita de faptul ca atatea persoane ma citesc. Parca am mai zis, de fiecare data cand cineva cunoscut imi spune ca imi citeste blogul, ma simt flatata. Iar atunci cand unii din ei prind curaj si isi fac propriul blog, ma simt si mai mandra.

Imi amintesc cum ma simteam si eu inainte sa am blog. Le citeam pe ale altora si mi se parea ca fac ceva deosebit, iesit din comun si ca eu nu as putea niciodata sa fiu in stare de asa ceva. Asa cum pe mine m`au inspirat anumite persoane..iata ca am ajuns si eu sa ii “incurajez” pe altii. Si asta e cea mai mare rasplata pe care o pot primi.

Nu scriu pentru bani, nici pentru a atinge un anumit numar de vizualizari si asa mai departe. Scriu pentru ca vreau si imi place. Nimeni nu e obligat sa isi piarda timpul aici..iar pentru cei care totusi se incumeta sa risipeasca ceva clipe citindu`mi mie gandurile..am numai cuvinte de multumire. Nu stiu sa scriu pentru a`mi face publicitate, sau pentru a promova anumite idei. Eu scriu doar pentru ca imi place. Si pentru ca asa simt eu ca ma exprim cel mai bine.

Nu sunt cea mai buna. Nu abordez subiecte inedite. Nici macar nu stiu sa scriu intr`o maniera originala. Eu doar scriu ceea ce gandesc. Fara inflorituri sau ocolisuri. Daca iubesc pe cineva, nu mi`e teama sa afirm. Daca ma deranjeaza o anumita chestie, ma descarc. Se intampla adesea sa ma contrazic sau sa am opinii ciudate. Oricum..fiecare cuvintel care a aparut pe blogul asta este al meu. Si mi le asum pe toate.

Love Marketing.

Am vorbit in repetate randuri despre superficialitate. Si`am sa mai vorbesc de acum incolo, pentru ca e o sursa interminabila de ironie.

Pe ordinea de zi: Ziua Indragostitilor.  Nu am nimic cu sarbatoarea in sine. Pe mine ma enerveaza pregatirile care se fac inainte de ea. Magazinele sunt pline de “cadouri simbolice”, cat mai rosii, pline de clisee si declaratii gretoase, gasite pe internet. Eu am ceva in mod special cu pernele acelea in forma de inima, enervant de pufoase si cu nelipsitul “Te iubesc” scris pe ele. Vai, fata..iti dai seama ca o sa te viseze iubi cand o sa doarma pe perna aia? O sa o sarute si o tina in brate inainte de culcare, atunci cand nu esti tu langa el. Aiurea!

Sa zicem ca vrei sa te conformezi “traditiei” si ii iei prietenului tau un cadou. De ce ai alege o porcarie de inima d`aia? Dupa parerea mea, e cel mai neinsiprat cadou. Obiectul in sine sugereaza lipsa de originalitate. Sau lipsa de chef sa cauti ceva mai special..si te limitezi la ceva ce ia toata lumea. De ce ai face asa ceva? Crezi ca iubi nu o sa mai faca sex cu tine o luna daca nu primeste o inima pufoasa?

Se acorda atata atentie unei sarbatori 100% comerciale. Se spune ca sexul vinde. Ei bine, in perioada asta dragostea e cea care aduce incasari colosale. Mai am o intrebare: de cand dragostea trebuie sa aiba o zi speciala? Cum merge treaba? Pe 14 februarie te iubesc de mor, dar in rest te trimit la dracu`? Nu vad rostul, sincer.

Nu resping sarbatoarea. Anul acesta il iubesc la fel de mult toate cele 366 de zile. Cum l`am iubit si anul trecut. Si anul care va urma. Pentru mine, Ziua Indragostitilor e doar un pretext sa ii iau ceva frumos persoanei iubite (nu o inima pufoasa!) pentru simplul fapt ca imi place sa fac cadouri, cu sau fara un motiv anume.

Insa iubirea nu are nevoie de cadouri, inimioare sau floricele. Iubirea are nevoie de incredere, devotament si tandrete. Asa ca..inainte sa alergi in disperare dupa un cadou potrivit..intreaba`I daca tu ii oferi lucrurile acestea persoanei iubite. Daca nu se aplica regula asta..inseamna ca ai o problema, my dear.

Ziceam mai devreme despre strategiile de marketing, care umplu marile magazine de “simboluri ale dragostei”. In perioada asta totul este legat de dragoste. Tudor Chirila ne ofera viziunea reala asupra strategiilor de marketing din perioada aceasta. Have fun!

Vacanta.

Gata, s`a dus si sesiunea asta. Iar nu`mi vine sa cred ca s`a terminat si inca nu am depasit zilele alea stresante si agitate. In ansamblu, sunt multumita de mine. Adica am luat note bune, cu exceptia acelui 6, pe care un mos scarbos, care se uita la sanii si fundul fetelor..mi l`a facut “cadou”. Nu ma mai obosesc sa intreb de ce..n`am fost suficient de “poeta” pentru gusturile lui.

De data asta am reusit sa ajung acasa. S`a rezolvat problema drumurilor inchise. Acum a aparut alta: faptul ca orasul e un adevarat patinoar. Aseara am reusit sa raman in picioare, eram cu prietenul meu si ma tinea el. Insa azi nu am avut acelasi noroc. Am fost la magazin si pe drum am reusit cu mare greutate sa imi pastrez echilibrul. Insa fix in fata scarii m`am prabusit. Cu tot cu sacosele pe care le caram. Am stat ceva timp acolo, jos..pentru ca ma gandeam ce sa ridic mai intai: cumparaturile imprastiate sau pe mine? Noroc ca am reusit sa ma ridic repede, am strans ce se imprastiase si am intrat repede in casa. Noroc  ca nu m`a vazut nimeni!

Note si examene.

Am luat  6 la un examen. Primul meu 6 din facultate, la o materie inutila. E in limba romana, in conditiile in care eu sunt la sectia Franceza- Engleza. Whatever. Individul care a picat jumatate de grupa si mie mi`a facut cadou un 6 se autoproclama POET.

Iata una din creatiile lui:

“Atâtea femei
cultivând adulterul fara cainta si fara dorinta
tacutei electrolize a purificarii. Sunt nelinistite
si acerbe ca licuricii, se risipesc în lungi convorbiri
cu îngerii si himerele lor, în reverii si cele mai umile
obligatii cotidiene: batutul covoarelor, spalatul
si rastignirea, fara cruce, pe altarul Venerei.
Poate ca lipsa lor de masura nu-i decât urmarea
unor dureri prin care vor fi trecut si menadele,
un cutit înfipt între omoplatii dezolarii,
un refuz îndelung chibzuit
în apararea frunzelor de artar ruginite,
în apararea unui anumit privilegiu al izgonirii
din rai. Iata-le asteptând întâia ninsoare cu schiurile
unei noi aventuri sub brat. Iata-le secerând balariile
si tot mai batrânele nalbe din jurul bisericilor
pe care barbatii le-au cioplit în ele cu vinul. Iata-le
purtând pe o tipsie propriul meu cap: îl duc pe rând,
îmbracate toate la fel: în rochii vargate
în care se cred niste fumuri înaltându-se, lenes,
la ceruri
din hornurile caselor cu marchiza de sticla.”

M.B.

Drum inchis.

Sunt scarbita, dezgustata si speriata de societatea in care traiesc. Nu cred ca e nevoie sa aduc argumente, stim cu totii ca lucrurile merg pe dos si oamenii sunt rai. Insa situatiile prin care am trecut azi m`au convins inca o data ca traim intr`o societate de doi bani.

Azi am vrut sa plec acasa. Stiam ca sunt probleme cu drumurile, asa ca am sunat inainte la autogara sa vad daca circula autobuzul. Mi s`a spus ca da. Cand am ajuns acolo, am aflat ca nu circula de doua zile din cauza conditiilor meteo nefavorabile. M`am certat un pic cu individul care se contrazicea cu mine pe niste chestii de care eu eram sigura, l`am dat dracu` si am plecat. Am asteptat alt autobuz care ma ducea pana la Rosiori, apoi urmand sa iau altul sa ajung la Alexandria. Buuun. Pana aici totul roz, deja eram nerabdatoare sa ajung acasa, inghetasem si eram obosita, pentru ca avusesem examen de dimineata.

Dupa ce parcursese vreo 40 de km, la o intersectie era drumul blocat. De tot. Erau masini de politie parcate perpendicular cu soseaua. De aici a inceput calvarul. Cand au auzit pasagerii ca nu au cum sa ajunga acasa s`au enervat, au inceput sa se impinga, sa tipe si sa ameninte soferul. Nenea soferul s`a gandit ca e cel mai bine sa duca pasagerii in cel mai apropiat oras..unde puteau gasi un adapost. Nebunii insistau sa nu ia in seama ce spune politia si sa ii duca acasa cu orice pret. Mentalitate de oameni prosti..riscau sa ramana o noapte intreaga pe camp decat sa fie in siguranta intr`un loc cald.

Si cum intotdeauna trebuie sa existe cineva pe care sa dea vina, in loc sa accepte un lucru evident, dar care pe ei ii nemultumeste, au dat vina pe sofer. Bietul om nu stia ca era drumul blocat, se inchisese cu o jumatate de ora inainte..plus ca si el ar fi vrut sa ajunga la Rosiori, unde locuia. Le`a promis ca le restituie jumatate din pretul biletului, din moment ce deja mersese in jur de 40 de km. Scandal, certuri, urlete..ca ei vor sa primeasca toti banii inapoi, din moment ce nu au ajuns acasa. Au inceput sa se loveasca, babute de 80 de ani dracuiau si scuipau cat le tineau puterile, batraneii loveau cu bastoanele. Un barbat chiar a amenintat ca se pune in fata masinii, daca el nu primeste inca 2 lei. O doamna cuun bebelus incepuse sa planga.

Pana la urma m`am intors la Pitesti. Recunosc ca nu imi place aici, dar macar am un loc sigur unde sa dorm. Si am ramas scarbita de intamplarea la care asistasem cu putin timp in urma. Ma sperie oamenii. La cea mai mica problema, devin agresivi si prost crescuti. Sa inteleg ca asta e natura umana?

Pana la urma..nu este vina nimanui ca e vremea dura cu noi si ca drumurile se inchid. Asta e situatia. Mai e nevoie sa amintesc de dobitocii responsabili cu deszapezirea, care mereu sunt luati prin surprindere de ninsori si se misca cu incetinitorul? Cred ca am abordat problema asta intr`un post precedent.

Asta e situatia. Ma bucur ca sunt in siguranta in patul meu de la camin. Mai devreme eram tare suparata si demoralizata, insa am reusit sa ma pun pe picioare si sa capat ceva curaj. Pana la urma..sunt doar doua zile. Si sa speram ca pana atunci se rezolva problema drumurilor. Si mai ales, stiu ca nu sunt singura in situatia asta, din moment ce prin zona asta majoritatea drumurilor sunt inchise.

Cum zicea un prieten astazi: “Cine dracu`ne`a pus sa crestem?” Era asa de bine cand nu eram permanent pe drumuri si “acasa” era ceva de care ne bucuram fara oprire. Acum..primim portie redusa, doar doua zile pe saptamana, in cel mai bun caz. Doamne..ce dor mi`e de mancarea mamei, de imbratisarile parintilor, de ursul gigantic care e tolanit in pat, de iubitul meu care spera ca vin astazi..

Am scris tare mult. Nu am mai facut asta de ceva timp..insa sunt atatea probleme care ma apasa, incat simt nevoia sa ma descarc. Traim intr`o tara in care oamenii nu stiu ce e mai bine pentru ei, isi asuma riscuri prostesti, au uitat sa fie solidari si sa lupte impreuna, nu unii impotriva altora..

Viscol si zapada.

Imi revin dupa un drum de 3 ore de la Alexandria la Pitesti. Si sunt ingrozita de atata zapada. Daca mai aud pe cineva zicand ca ii place iarna pentru ca ninge frumos, ca in povesti si pentru ca ii aduce aminte de copilarie ii doresc din toata inima sa ramana vreo 2 zile inzapazit pe undeva, sa vedem daca isi schimba parerea. M`am saturat sa ii aud pe unii cum se miorlaie si afirma ca e romantic.

Romantic pe dracu`! Daca voi gasiti ceva romantic in: cod portocaliu de ger, drumuri inchise, accidente rutiere, oameni blocati in nameti sau fara adapost, care tremura cu zilele..eu sunt de pe alta lume.

Deja nu mai suport. Mi`a ajuns atata zapada si ger.Sunt nevoita sa raman cateva zile la Pitesti din cauza vremii..pentru ca daca merg acasa e posibil sa nu am cum sa ma intorc si sa nu ajung la examen.

Revin la ideea ca nu e nimic frumos in viscol si zapada. Traim intr`o epoca in care nu e deloc frumos sa ramai blocat zile in sir in casa. Poate pe vremea bunicilor era normal sa stai zile in sir in casa, sa ai provizii si sa nu iti pese de cat de tare ninge afara. Insa acum..o zi fara electricitate e un adevarat cosmar.  Pur si simplu..s`au schimbat vremurile.

Eu mai am ceva cu cei de la deszapezire, care de fiecare data sunt “luati prin surprindere” de ninsoare. Si ce conteaza ca se anuntase codul portocaliu cu cateva zile inainte? Tot se agitau ca niste gaini fara cap..nestiind ce sa faca mai intai. Au murit zeci de persoane din cauza superficialitatii cu care ei trateaza situatia asta. La noi deszapezirea costa mai mult decat in Norvegia sau Finlanda. Cu mult mai mult.

Ma uit pe fereastra si sunt ingrozita de ce vad afara. Vantul bate in rafale si spulbera zapada. Ii multumesc mamei ca a insistat sa plec dimineata. Daca plecam acum, nu garantez ca mai ajungeam..

Sper sa fie totul bine si sa ma duc marti acasa. Dar cand ma gandesc ca azi e de`abia vineri..ma ingrozesc.